Loading

Pana in acest moment, am avut ocazia sa ascult peste 1000 de discursuri, majoritatea cuprinse intre 3 si 7 minute. Discursuri despre viata, despre afaceri, discursuri motivationale, inspirationale si emotionante.

Cel mai mult mi-a dat de furca faptul ca ajung sa imi pierd rapid interesul, deoarece prea multor discursuri le lipseste energia, entuziasmul si emotia. Ori, atunci cand fac parte din public, nu vreau sa ma plictisesc. Nu vreau sa imi pierd timpul. Imi doresc sa ma simt energizat, revigorat, vreau sa ma regasesc entuziasmat de la inceput pana la final si sa fiu atins din punct de vedere emotional.

100% relevanta, 0% monotonie – acesta ar putea fi motto-ul oricarui speaker!


Procentul de 100% continut valoros este absolut necesar. Structura, instrumente retorice, profunzime, citate, lectii traite si intelese – toate alcatuiesc un discurs de exceptie. Pentru mine este importanta si partea cu 0% monotonie.

Vreau sa iti ofer in continuare, 5 dintre cele mai importante modele de imbunatatire a continutului si livrarii informatiei pe care le-am testat pana acum, si care s-a dovedit ca pot face o mare diferenta:

1. Slide-urile

Cand creezi o prezentare cu slide-uri, unde 1 slide PowerPoint = 1 pagina Word, nu mai e vorba de „vorbit in gol”, ci de sinucidere oratorica. Plictisitor!
La polul opus, de fiecare data cand vad un slideshow activ, cu imagini frumoase, la rezolutie maxima, cu texte scurte, de impact, numere intrigante, citate si grafice, nu am nicio problema in a-mi mentine interesul la cote maxime.

2. Umorul

Rasul este otrava pentru monotonie. Destinde atmosfera si fa publicul sa rada. De exemplu, ii poti livra partea amuzanta la capatul unui sir de stereotipuri, cum ar fi: Australia e o tara periculoasa. Acolo poti intalni serpi, rechini si barbati bautori de bere.

Fa misto de tine insuti, ironizeaza-te, foloseste subaprecierea si critica, distreaza-te cu masculii alpha din public. Un public amuzat nu e niciodata un public plictisit. 

3. Metafora

Metaforele te ajuta sa faci comparatii relevante pentru cei care te urmaresc. Ele starnesc cu usurinta emotii, datorita imaginatiei vizuale de care dispunem cu totii in mod nativ.

Una din cele mai puternice metafore pe care le-am intalnit la atelierele mele de vorbit in public a venit din partea unui cursante care a spus: V-ati intrebat vreodata de ce zapada nu cade toata deodata? De ce fulgii cad pe rand? … Pentru ca daca ar cadea toata, ne-ar strivi sub greutatea ei. De ce atunci, voi va doriti sa evoluati si sa va dezvoltati instant? Daca ati acumula toata cunoasterea dintr-o data, ati muri striviti de greutatea ei.

Ne-a lasat muti. Cu totii am inteles adevarul profund, transmis intr-un mod atat de simplu. Asta e puterea unei metafore.

4. Vulnerabilitatea

Superficialitatea este nesatisfacatoare pentru un public antrenat. Perfectiunea este plictisitoare. Superficialitatea perfecta e mai presus de monotonia suprema. Timpul petrecut pe scena este, pentru un speaker fara experienta, timpul de purtare a mastii. Masca superficialitatii perfecte.

Pe de alta parte, speakerii experimentati stiu ca vorbitul in public inseamna de fapt conexiune reala, obtinuta prin intimitate si incredere. Ei au inteles ca masca superficialitatii perfecte nu va ajuta niciodata la crearea acestei conexiuni, fiindca doar profunzimea umana poate construi poduri intre oameni.

Vulnerabilitatea ne leaga. Empatia. De aceea, de indata ce speakerul incepe sa impartaseasca cicatrici din propriul ego, propriile esecuri, greseli si slabiciuni, din care apoi extrage lectii valoroase si metode de imbunatatire a situatiei personale, orice urma de monotonie dispare. Conexiunea reala e antonimul plictiselii; vulnerabilitatea inseamna conexiune.

5. Energia

E evidenta dinainte ca speakerul sa inceapa sa vorbeasca. Modul în care intra pe scena e suficient pentru a fi „citita”. Corpul sau comunica mai multe decat crede. Iar apoi vin primele cuvinte. Lipsite de intonatie, fara putere, fara energie – stop joc! Eticheta a fost pusa. Plictisitor!

Pentru mine, principalul factor favorizant al unui discurs monoton este vadita lipsa de putere, de vlaga, a celui care il initiaza. Lipsit de tensiune in brate, in maini, fara o varietate vocala, fara muzicalitate, fara intonatie, fara pauze de impact, fara pasiune – se poate transforma rapid intr-o totala pierdere de vreme! Nimeni nu-l va asculta niciodata cu interes. Ei se gandesc deja la petrecerea pe care o au de organizat pentru unul dintre copii, la berea de dupa lucru, la intalnirea de diseara.

Lipsa de energie in domeniul vorbitului in public este direct proportionala cu nivelul de plictiseala din sala.

Slideshow-uri, umor, metafore, vulnerabilitate, energie (si nici macar nu am pomenit povestile) – data viitoare cand te vei ridica sa vorbesti in public, fa din asta scopul tau – 100% relevanta, 0% plictiseala!

Urmeaza-ti Zvacul!

Ovidiu