Cum să creezi IDEI CU LIPICI – Partea VII: Poveste
Aceasta este a șaptea parte dintr-o serie de 7 articole care te vor ajuta să îți faci prezentările și discursurile memorabile. Articolele sunt bazate pe cartea Made to Stick (Idei cu Lipici) scrisă de Chip și Dan Heath.
Adu-ți aminte de copilăria ta.
Adu-ți aminte cât de plăcut era să evadezi în lumea poveștilor.
E la fel și astăzi!
Chiar dacă trecem printr-o perioadă mai dificilă din punct de vedere economic, industria cărților (online sau fizice) și a filmelor (online, la cinema) trăiește în continuare.
Oamenilor le plac poveștile.
Oamenii țin minte o poveste bună.
Poveștile, conform fraților Heath în cartea Made to Stick, sunt cea de-a șasea (și ultima) modalitate prin care îți poți face mesajele mai memorabile.
În cartea lor, frații Heath, îl citează pe psihologul Gary Klein.
Conform acestuia, poveștile sunt instrumente de învățare extrem de eficiente; ele scot în evidență relații de cauzalitate care nu erau evidente anterior și prezintă moduri noi prin care oamenii au rezolvat probleme.
Mai mult de atât, poveștile pot motiva publicul să acționeze.
Cât de bine ținem minte poveștile în comparație cu alte informații?
Ei bine, Chip Heath este profesor la Universitatea Standford.
Într-un exercițiu el și-a împărțit studenții în grupuri de 6-8 persoane și le-a oferit mai multe statistici despre crimele din Statele Unite.
Jumătate din studenții dintr-o grupă trebuiau să pregătească o prezentare de 1 minut în care să susțină ideea că, crimele non-violente reprezintă o problemă serioasă.
Cealaltă jumătate trebuiau să pregătească o prezentare de 1 minut în care să susțină contrariul.
După ce toți studenții și-au susținut prezentările, au votat care prezentare a fost cea mai bună.
Apoi, exercițiul a luat sfârșit … sau cel puțin așa credeau studenții.
Chip le arată un videoclip scurt pentru a le muta atenția la alt subiect.
După câteva minute, din senin, le cere să scrie tot ce își mai amintesc din discursurile pe care le-au ascultat anterior.
Iată ce a observat:
“Studenții sunt șocați de cât de puține lucruri își mai amintesc.
Țineți cont că au trecut doar 10 minute de când au fost susținute discursurile.
Și nici nu au fost multe informații prezentate – cel mult au ascultat 8 discursuri de 1 minut.
Cu toate astea, cu greutate își mai amintesc una sau două idei din fiecare prezentare.
Mulți lasă un spațiu gol în dreptul unor discursuri – nu reușesc să își amintească nimic.”
Și aici lucrurile încep să devină interesante, în legătură cu poveștile:
“Un student a folosit în medie în discursul de 1 minut, 2.5 statistici.
Doar un student din 10 a spus o poveste.
Astea sunt statisticile legate de conținut.
În ceea ce privește statistica legată de nivelul de retenție a informației (ce au reținut), avem de-a face cu o situație în oglindă.
63% din studenți și-au adus aminte poveștile.
Doar 5% au reținut o statistică individuală.”
Acest rezultat este edificator și demonstrează cât de puternice pot fi poveștile.
Cu toate acestea, mulți speakeri se abțin din a spune povești, preferând în schimb să își inunde publicul cu statistici și informații abstracte.
Ca să vezi pe propria piele ce efect pot avea poveștile, iată 2 exemple:
Ovidiu
