Evaluare discurs: Apollo Robbins

Evaluare discurs: Apollo Robbins

Discursul pe care ți-l propun astăzi este unul extrem de distractiv!

Dacă nu ai auzit până acum de Apollo Robbins, îți garantez că o să îți placă discursul său de 8 minute de la conferința TED.

Robbins este un hoț de buzunare profesionist și unul din cei mai buni din lume.

A studiat comportamentul uman, atenția oamenilor și cum anume o poate redirecționa.

David Copperfield l-a numit pe Robbins “hoțul meu favorit”.

În cadrul discursului său interactiv și atractiv de la TEDGlobal 2013, Robbins a dat dovada măiestriei sale în păcălirea atenției publicului.

Mai jos este discursul său. După discurs vei găsi evaluarea mea în care am punctat ce anume eu cred că Robbins a făcut foarte bine în discurs.

Înainte să citești evaluarea, te rog să ții cont de 2 aspecte:

1. Urmărește prima dată videoclipul integral pentru că evaluarea conține spoilere (adică o să știi deja la ce să te aștepți și asta îți va strica experiența).
2. Atunci când Robbins îi roagă pe spectatori să facă ceva (de exemplu: să își închidă ochii), fă și tu asta. Ai încredere! :)

INTRODUCERE FOARTE BUNĂ

Robbins își începe discursul cu două întrebări provocatoare: Credeți că este posibil să controlăm atenția cuiva? Ba mai mult, putem prezice comportamentul uman?

După fiecare întrebare Robbins face o pauză pentru a le oferi oamenilor timp să se gândească la întrebare și la răspunsul pe care l-ar oferi.

O modalitate foarte bună pentru a capta atenția publicului încă de la început este să adresezi o întrebare provocatoare în introducere.

SIMPLITATE

Începând cu minutul 1:50, Robbins explică abordarea sa în ceea ce privește atenția și redirecționarea acesteia.

El spune că există modele sofisticate care definesc atenția, dar că îi place să vadă lucrurile mai simplu.

Ne explică apoi conceptul atenției folosindu-se de o metaforă: cea a unui sistem de supraveghere și a unui paznic.

Folosește imagini simple pentru a-și transmite ideea și ne oferă și un exemplu concret de atenție pe care el îl numește “efectul cocktail”.

Și face toate astea în mai puțin de 90 de secunde.

O trăsătură a marilor speakeri este abilitatea lor de a distila idei complexe în explicații simple.

Simplitatea este puternică și mult mai eficientă decât complexitatea.

IMPLICAREA PUBLICULUI

Apollo Robbins își implică publicul în discurs în mai multe moduri:

1. 1. Îi invită să se gândească la iconița din colțul dreapta-jos al telefonului, fără să se uite la acesta. Pe urmă îi invită să verifice. Pe urmă îi întreabă care este ora indicată de telefon. (0:39 – 1:24)
2. 2. Îi invită să își închidă ochii și îi întreabă cu ce este el îmbrăcat (1:24) și pe urmă le pune aceeași întrebare (cu ochii deschiși de data asta) la finalul discursului.
3. 3. Îl aduce pe scenă pe Joe, unul dintre participanții din sală. (4:13)

ENERGIE RIDICATĂ

Robbins este foarte energic, mai ales atunci când Joe este alături de el pe scenă, și această energie este molipsitoare.

Dacă nivelul tău de energie, atunci când prezinți, este unul ridicat, publicul tău va simți asta și se va simți și el energizat.

UMOR DE CALITATE

Robbins se folosește de umor pe tot parcursul discursului său:

1. 1. “Bun. Fac inventarul. Sunteți ca un bufet. Îmi este greu să aleg de unde să încep, sunt atâtea lucruri grozave.” (3:50)
2. 2. “Nu o să-mi bag mâna în buzunarul tău. Nu sunt pregătit pentru un astfel de angajament. Odată, un tip avea o gaură în buzunar și asta a fost traumatizant pentru mine. Eu îi voiam portofelul și el mi-a dat numărul de telefon. O mare neînțelegere.” (5:02)
3. 3. “Deschide mâna. Mulțumesc frumos. O să trișez dacă îmi dai ocazia.” (5:22)
4. 4. “Avem un pitic din sindicat. Muncește toată ziua acolo sus.” (6:50)
5. Multe alte situații care sunt ușor de identificat după râsetele din sală.

Umorul este o unealtă extraordinară pe care merită să o folosim când vorbim în public.

Atunci când reușești să îți faci publicul să râdă, oamenii te vor plăcea mai mult și vor fi mult mai deschiși la ideile tale.

CONCLUZIE FOARTE BUNĂ

Sunt 3 lucruri pe care Apollo Robbins le face foarte bine în încheiere.

În primul rând, folosește o “buclă”, adică face referire la ceea ce a spus și în introducere atunci când întreabă publicul cu ce e îmbrăcat.

Surpriza oamenilor din sală când realizează că Robbins este îmbrăcat diferit față de începutul discursului se citește pe fețele lor și se aude din reacțiile acestora. (Apropo, te-a surprins și pe tine?)

În al doilea rând, își consolidează mesajul, îl întărește: “Atenția este un lucru puternic. Cum spuneam: îți formează realitatea.”

În al treilea rând, încheie cu o altă întrebare provocatoare pe care o adresează publicului: “Vreau să vă pun această întrebare: dacă ați putea controla atenția cuiva, ce ați face cu ea?”

Un aspect ușor deranjant la final este acela că Robbins este ușor agitat, se deplasează destul de mult față-spate și își tot închide mâinile ca și cum ar aplauda.

Ar fi fost mult mai bine dacă ar fi revenit în centrul scenei, dacă ar fi stat drept și să lase profunzimea mesajului de final să aibă impact în sală.

De asemenea, ar fi fost indicat ca el să rămână pe scenă pentru aplauze; prin plecarea sa rapidă, le-a luat spectatorilor șansa se a-și exprima recunoștința pentru mesajul livrat.

APOLLO ROBBINS ESTE UN ADEVĂRAT MAESTRU

Este minunat să asiști la spectacolul pe care Robbins l-a pus în scenă: felul în care se joacă cu jetonul de poker; furtul banilor, ceasului și hârtiilor lui Joe sau schimbarea vestimentației care prinde publicul cu garda jos.

Este un adevărat expert în acțiune.

Dacă ți-a plăcut discursul și dacă evaluarea ți-a adus un plus de valoare și vrei să mai realizez astfel de evaluări și pe viitor, te rog să îmi spui printr-un comentariu mai jos.

Ovidiu