Loading

Privesc in jurul meu si toate-s uitate:
Si ganduri si vise si sperante desarte.
Vad corbi napustindu-se pe starvuri casate
Si vapoare-n rugina, pe tarm, esuate.

Si tot ce ating se transforma-n cenusa
Si visele mele dispar intr-o clipa,
Viitorul se sparge in aschii de sticla
Si-mi intra in carne precum o capusa.

Simt oamenii-n jur, cum ma dau la o parte,
Cum arunca cu pietre, minciuni si himere,
Se feresc ca de lepra, aducatoare de moarte,
Ignorand ca sunt putrezi si plini de durere.

Hataru-i complet: au sters noroiul cu mine.
Sufletul si banii le-au ars imediat.
Si-acum, cu-n ranjet gretos si fara rusine,
Ochii lor fazi, vad doar un ratat.

Si tot ce-mi doresc cu ardoare turbata,
Ce-ar pune pecetea pe-acest decor tragic,
Cand speranta s-a dus si iubirea-i furata:
E sarutul mortii si-al lui sfarsit magic.

PTD

(Risipa – Ovidiu Oltean)