Esti tot ce mi-am dorit vreodata,
Esti vinul dulce, degustat la cina,
Aroma cafelei in zori savurata,
Esti visul meu de-o viata, esti o zana.
Esti prima, a doua, a treia dorinta
Pe care-as cere-o pestisorului de aur
Esti absolutul meu, esti o zeita,
Si mai presus de toate: propriul meu tezaur.
Te-am proiectat pe mii si mii de plaje:
Pe planuri, schite, in n dimensiuni,
Si-n cele mai perverse ipostaze,
De pe-ale lumii piscuri, spre negrele genuni.
Ai reusit sa intri in vidul vietii mele,
Mi-ai dat speranta si rost ca sa traiesc.
Mi-ai dat o punte ca sa ajung la stele,
Sa pot sa uit de tot ce-i pamantesc.
Erai a mea icoana, al vietii mele-altar,
Infernul meu secret, edenul interzis,
Poarta spre-o lume-n care durerile dispar,
Dar am aflat in timp, ca erai doar un vis.
PTD
(Iluzie – Ovidiu Oltean)
