Nu vreau sa inchid ochii,
Caci stiu ce voi vedea:
In bezna abisala,
Zambind, privirea ta.
Ce cruda ironie
Pentru un vizual:
Sa vada-n intuneric,
Aievea de real.
Si-atunci cand se intampla
Sa atipesc, cu greu,
M-as face sclav lui Ene,
Sa te pastrez mereu.
Te caut printre mantre,
Te regasesc in vis
Si sorb cu voluptate
Din tot ce ne-am promis.
Cu fiece clipire,
Alunec ca un mag,
Spre lumea nemuririi,
Unde m-astepti cu drag.
Ma simt captiv de-a pururi
In lumi ce se exclud:
Ori imi lipsesti in viata,
Ori te iubesc in gand.
Si-atunci, cu groaza-n suflet,
Ma-ntreb: eu ce mi-am scris?
Sa-mi bajbai existenta
Sau sa exist in vis?
PTS
(Ispita visului – Ovidiu Oltean)
