Cand imbratisarea ei, tu o numesti ACASA,
Cand chipul ei angelic, te-agata intr-o transa,
Cand glasul ei de nimfa, auzul ti-l rasfata,
Cand pasul ei eteric, te poarta-n alta viata,
Vei stii ca ai gasit-o!
Cand trupul ei serafic, sub tine, se cabreaza,
Cand pielea ei suava, in minte iti vibreaza,
Cand Raiul, prin al ei zambet, feeric, se creeaza,
Cand sangele-i in vine, cathartic, iti pulseaza,
Vei stii ca ai trait-o!
Cand blanda ei privire, iti curenteaza fiinta,
Cand simti in piept un foc, ce nu-l explica stiinta,
Cand fericirea ei, ti-e cea dintai dorinta,
Cand simti o implinire, ce nu e cu putinta,
Vei stii ca ai iubit-o!
Cand visele-ti alina, calvarul ce-l traiesti,
Cand perna ti-e straina, atunci cand te trezesti,
Cand, prin orice nota trista, de ea iti amintesti,
Cand linistea eterna, ajungi sa ti-o doresti,
Vei stii ca ai pierdut-o!
Vei stii care e sensul, din miezul nedreptatii,
Vei stii cum sa-ti recapeti aroma libertatii,
Vei stii unde-i lumina, in profunzimea noptii,
Vei stii sa te feresti, de amagirea mortii,
Cand, inaintea ei, te vei iubi pe tine.
PTS
(Iubire in exces – Ovidiu Oltean)
